Ia este o bluză, componentă a costumului tradițional românesc, purtată de femei. Este confecționată din pânză albă de bumbac, in sau borangic. Este împodobită cu broderii în motive populare românești mai ales la mâneci, pe piept și la gât. Unele ii sunt împodobite și cu mărgele sau paiete.
Elementele de bază în compoziția iei sunt umărul (cusătura ce unește mâneca de părțile din față și spate ale iei), încrețul, altița (bandă lată, bogat decorată pe mânecă care este elementul definitoriu al modelului și care nu se repetă în nici o altă parte a iei), râurile (benzi drepte sau oblice pe piept și mâneci) și bibilurile sau cheițele (cusături de îmbinare a bucăților de material).
Modelele broderiilor și podoabelor diferă de la o zonă la alta pe meleagurile locuite de români de la Nistru până în Banatul sârbesc.
La 24 iunie 2013 un grup de inițiativă a hotărât să facă din ziua de 24 iunie (sărbătoarea populară a Sânzienelor ) o zi universală a iei românești.(Wikipedia)
În aprilie 1940, în hotelul ,,Regina” din Nisa,Henri Matisse termina de pictat „La blouse roumaine”. Pictorul lucra la acest tablou din noiembrie1939.
Drept inspirație i-a servit colecţia de ii româneşti care i-a fost făcută cadou de pictorul Theodor Pallady.
Tabloul se păstrează la Paris, în Muzeul Naţional de Artă Modernă, Centrul Pompidou.
Pe lângă ”La blouse roumaine”, Matisse mai are şi alte câteva tablouri în care este reprezentată ia românească. Elena Văcărescu, Anna de Noailles, Marthe Bibesco și Elvira Popescu au fost modelele care l-au inspirat pe Matisse în realizarea acestor tablouri.
Tablourile lui Matisse cu ia românească aveau să-l inspire patruzeci de ani mai târziu pe creatorul de modă Yves Saint Laurent, care a dedicat iei românești colecţia sa de toamnă-iarnă haute couture 1981, prezentată la Paris.
„Costumul românesc este un monument în sensul propriu al cuvântului. El nu stă în căsuța sociologică sau etnografică a îmbrăcămintei, ci în linie cu piramidele egiptene, cu catedralele franceze și cu digurile Olandei. El are acest drept pentru că este o probă adusă la maturitatea existenței unei civilizații închegate. El este una din mărturiile vizibile și tangibile ale civilizației satului de pe pământul nostru.” (Mircea Malița:”Din tezaurul portului popular,1977)
