Cochilia este scheletul extern al unei moluște. Majoritatea moluștelor cu cochilie sunt clasificate în două clase: gasteropodele (melcii) și bivalvele (scoicile). Termenul de ”cochilie” provine din cuvântul latin ”conchylium”( la plural, ”conchylia”). În franceză”coquillages”, în spaniolă ”conchas”.
Moluștele care au cochilie ies din ou cu ea. Cochilia crește odată cu molusca care este dotată cu o manta de protecție (manta) care secretă substanțele care o formează (carbonat de calciu și materie organică).
Cochilia anumitor specii nu crește uniform de-a lungul anului. Perioadele de creștere alternează cu perioade de stagnare, în funcție de climat și hrană. După numărul striațiunilor de creștere se poate deduce vârsta și sănătatea unei moluște.
Prezența sau absența cochiliei și forma sa prezintă un real interes pentru clasificarea moluștelor. Spre deosebire de corpul moluștei, care este moale, cochilia este durabilă și se fosilizează ușor. Cunoașterea
cochiliilor fosile permit datarea siturilor arheologice. Mari cantități de cochilii .sub formă de sedimente, se găsesc în depozitele calcaroase.
De-a lungul istoriei umanității cochiliile anumitor specii au servit ca monedă sau au fost integrate în bijuterii: coliere, brățări, cercei, nasturi, broșe, inele, pandative sau piepteni.
Studiul scoicilor se numește conchiliologie.
Colier din epoca bronzului din cochilii perforate
Cochilii deosebite
Scoica de purpură(Murex chicoreus ramoseus)
Scoică perlieră ( Pinctada margaritifera)
Melc oceanic(Lambis lambis) (este numele stiințific al melcilor -păianjen)
