Planeta uimitoare (II)

Animale și păsări fascinante

Veveriță uriașă de Malabar  
Veverița gigantică indiană (Ratufa indica)
Este de 2 ori mai mare ca veverița obișnuită și poate ajunge până la 91 cm. lungime. Are blana deosebit de frumos colorată în culori care pot varia de la negru la portocaliu și de la roșcat la maro.

***
Leopardul pătat (Neofelis nebulosa) sau Pantera longibanda
Este o felină care trăiește în Himalaya, în Asia de Sud-Est și  în China , și a fost clasificată ca vulnerabilă în 2008 de către IUCN. Este o felină de talie mijocie cu labe scurte și o coadă foarte lungă.

***
Pantera diardi ( (Neofelis diardi) 
Este o specie de felină care se întâlnește în insulele Borneo și Sumatra. A fost considerată multă vreme o subspecie a Leopardului pătat pentru asemănarea cu acesta. Totuși această felină are petele mai mici și mai numeroase, în formă de rozetă. In unele regiuni este numită ”pantera mentă” din cauza desenului blănii sale.

***
 Panda roșu(Ailurus fulgens) 
Este o rudă de dimensiunea unei pisici a ratonilor și a dihorilor. Deși se credea că este o rudă a ursului Panda, prin analize moleculare s-a constatat că nu face parte din familia urșilor.(Ursidae)
Este cunoscut și sub numele de „ursul pisică”, „pisica vulpe”, „vulpea de foc” sau „ratonul de Himalaya”. Capul și corpul măsoară până la 66 cm lungime, iar coada poate avea 50 cm lungime. Blana sa pufoasă are o culoare roșcat-castanie, cu pete albe pe față și inele negre pe coadă.

Lopătarii (Plateinae)
Sunt păsări mari cu picioare lungi care se întâlnesc pe toate continentele, exceptând Antarctica.
Numele genului Platalea provine din latină și înseamnă "larg", referindu-se la forma distinctivă a ciocului lung  și aplatizat  la vârf. Sunt recunoscute șase apecii aparținând acestui gen. Se hrănesc cu  insecte , crustacee sau pești mici în apă de mică adâncime. Aceste păsări sunt monogame numai pentru o singură perioadă de reproducere. Depun trei ouă albe, ovale iar puii sunt hrpniți de ambii părinți.

***
Fazanul auriu (Chrysolophus pictus)- China

Simfonia lalelelor

Motto:
”Florii i se cere parfum iar omului politețe”
***
Cele mai spectaculoase lalele

 Laleaua pestriță 

 Aceasta floare cu petale alb si mov, amintind de o tabla de sah, are o legendă conform căreia ar fi fost descoperită de prințesa Daria, fiica lui Darius, împăratul Persiei (Iran). Ea și-ar fi dăruit toate florile din
din grădină pentru un fir de lalea pestriță. Datorită legendei, laleaua pestrita se mai numea si ” Floarea de sah” .

Rara lalea pestriță se găsește și în Romania, în Orheiu Bistritei.

Nur-i-Adin – Lumina raiului –
este numele uneia dintre cele mai frumoase lalele, obţinută de renumitul grădinar Seyhulislam Ebussuud Efendi, prin 1574.
***
Tulipa gesneriana -denumire generică dată în 1753 de către botanistul Linné tuturor variantelor de lalele ale vremii, în onoarea botanistului Conrad Gesner care menționase  pentru pra dată laleaua în lucrările sale.

Variante  de   Tulipa gesneriana

Semper Augustus

Este una dintre cele mai faimoase lalele , al cărei bulb s-a vândut la Haarlem,în timpul ”febrei lalelelor”, în 1637, cu prețul record de 6000 de florini. S-a spus despre ea că este o minune în alb și roșu, o minunată creație a lui Dumnezeu.

***
Variante de lalele
-cu cupa în formă de crin (cu flori roșii, cu flori galbene, cu flori albe)
-cu petale franjurate (galbene sau albe)
-lalele ”papagal”(galbene,roz,oranj);
-lalele cu flori duble (albe .roșii, roz)

Lalele ”Flaming parrot”

Lalele ”Sun lover”

Lalele ”Saporro”

Lalea ”Silver dollar”

Lalea ”Lilac wonder”

Planeta lalelelor

Motto:
”Laleaua nu e preocupată să impresioneze pe cineva. Nu luptă ca să fie altfel decât trandafirul. Nu e nevoie. Ea e altfel. Iar în grădină e loc pentru toate florile. (citat din Richard Williamson)

Laleaua (Tulipa) este un gen de plante perene cu bulbi care fac parte din familia Liliaceae . Se întâlnesc in sudul Europei, în nordul Africii și Asia, din Anatolia și Iran până în China și Japonia. Zonele cele mai diversificate în ceea ce privește speciile de lalele sunt Munții Pamir, Munții Hindu Kush și stepele din Kazakhstan. Exista peste 150 de specii de lalea si peste 3000 de varietăți sub diferite culori si forme .

Din Persia lalelele au fost aduse în Turcia de turcii nomazi în vremea Marelui Imperiu al Turcilor Selgiucizi (imperiul medieval sunnit turco-persan). Turcii au fpst primii care au cultivat lalelele pentru frumusețea și grația lor. Laleaua a fost floarea preferată a lui Suleyman Magnificul și a sultanei Hurrem.
Laleaua este o plantă cu ţinută elegantă, cu tulpina înaltă de 20-70 cm, la cele mai multe soiuri. Frunzele sunt în număr de 2-6. Floarea apare în vârful tulpinii, fiind asemănătoare unei cupe de forme diferite, cu un colorit foarte variat: roşu, roz, galben, alb, portocaliu, albastru, violet, crem, în nuanţe diferite, fie unicolore, fie bicolore sau chiar pestriţe. În culturile de câmp, înfloreşte în lunile aprilie-mai,
                                                Lalea pesriță (Zalău,România)                            













In Europa occidentală au început să fie importați bulbi din Imperiul Otoman din secolul al XVI-lea.
În Austria au fost aduși câțiva bulbi de către ambasadorul Ogier Ghislain de Busbecq, care a văzut lalele cultivate la Adrianopol. El a adus în 1544 bulbi de lalele pentru Grădinile Imperiale din Viena. 
În Olanda  lalelele au fost aduse Carolus Clusius, plecat din orașul Praga din motive religioase. Stabilit în Olanda el a adus și colecția sa de lalele pe care a plantat-o în Grădina din Leyde.
Olandezii au făcut din țara lor ”Țara lalelelor” dedicându-se cu pasiune cultivării lor pe spații întinse, obținând
flori spectaculoase ca formă, culoare, vigoare și parfum.
În prezent, una dintre marile atracţii din ”Ţara lalelelor”, aşa cum este numită Olanda, o reprezintă parcul Keukenhof, situat între Haarlem şi Leyde.

Botaniştii vremii au acordat atenţie acestei noi plante, dedicându-i spaţii din ce în ce mai ample în lucrările lor. Primul care a menţionat, însă, laleaua, în lucrările sale, a fost botanistul Conrad Gesner, vorbind despre ea sub numele de Tulipa turcarum (1561).
În 1753, botanistul Linné a reunit toate formele horticole ale vremii sub numele Tulipa gesneriana, drept omagiu adus savantului care a descris pentru prima dată această floare.

Tulipa gesneriana

In România lalelele au fost aduse din Turcia la începutul stăpânirii otomane, dar apar în documente începând cu anul 1780, fiind menționate ca parte componentă a primelor grădini decorative, printre care și cea a palatului Nicolae Mavrogheni.
Lalelele pot fi folosite în aproape orice tip de amenajare florală, dată fiind diversitatea sortimentului de specii şi de soiuri. Singură sau asociată cu alte flori, laleaua este ideală pentru rondurile de primăvară. In ghivece, înfrumusețează balcoanele prin coloritul lor vesel și divers.

În prezent, un important eveniment dedicat acestor flori este Expoziţia dendro-floricolă internaţională „Simfonia lalelelor”, ajunsă anul acesta (2019) a cea de-a 39-a ediţie, şi organizată, anual, în luna aprilie, la Piteşti. De fapt, povestea lalelelor de la Piteşti începe din toamna anului 1972, când au fost plantaţi primii 3.000 de bulbi, alături de 100 de zambile.
Ideea organizării unei expoziţii intitulate „Simfonia lalelelor” i-a aparţinut inginerului Ilarie Isac, pe atunci directorul Trustului Pomiculturii Mărăcineni-Piteşti, acesta prezentând-o autorităţilor locale în anul 1977. Un an mai târziu, s-a organizat prima ediţie a expoziţiei dendro-floricole. Anul acesta, „Simfonia lalelelor” va fi organizată de către Primăria Piteşti în perioada 22-24 aprilie, chiar de Sfânta Sărbătoare a Floriilor.

Simfonia lalelelor,Pitești 2014