Motto:
”Laleaua nu e preocupată să impresioneze pe cineva. Nu luptă ca să fie altfel decât trandafirul. Nu e nevoie. Ea e altfel. Iar în grădină e loc pentru toate florile. (citat din Richard Williamson)
Laleaua (Tulipa) este un gen de plante perene cu bulbi care fac parte din familia Liliaceae . Se întâlnesc in sudul Europei, în nordul Africii și Asia, din Anatolia și Iran până în China și Japonia. Zonele cele mai diversificate în ceea ce privește speciile de lalele sunt Munții Pamir, Munții Hindu Kush și stepele din Kazakhstan. Exista peste 150 de specii de lalea si peste 3000 de varietăți sub diferite culori si forme .
Laleaua este o plantă cu ţinută elegantă, cu tulpina înaltă de 20-70 cm, la cele mai multe soiuri. Frunzele sunt în număr de 2-6. Floarea apare în vârful tulpinii, fiind asemănătoare unei cupe de forme diferite, cu un colorit foarte variat: roşu, roz, galben, alb, portocaliu, albastru, violet, crem, în nuanţe diferite, fie unicolore, fie bicolore sau chiar pestriţe. În culturile de câmp, înfloreşte în lunile aprilie-mai,
Lalea pesriță (Zalău,România)
In Europa occidentală au început să fie importați bulbi din Imperiul Otoman din secolul al XVI-lea.
În Austria au fost aduși câțiva bulbi de către ambasadorul Ogier Ghislain de Busbecq, care a văzut lalele cultivate la Adrianopol. El a adus în 1544 bulbi de lalele pentru Grădinile Imperiale din Viena.
În Olanda lalelele au fost aduse Carolus Clusius, plecat din orașul Praga din motive religioase. Stabilit în Olanda el a adus și colecția sa de lalele pe care a plantat-o în Grădina din Leyde.
Olandezii au făcut din țara lor ”Țara lalelelor” dedicându-se cu pasiune cultivării lor pe spații întinse, obținând
flori spectaculoase ca formă, culoare, vigoare și parfum.
În prezent, una dintre marile atracţii din ”Ţara lalelelor”, aşa cum este numită Olanda, o reprezintă parcul Keukenhof, situat între Haarlem şi Leyde.
Botaniştii vremii au acordat atenţie acestei noi plante, dedicându-i spaţii din ce în ce mai ample în lucrările lor. Primul care a menţionat, însă, laleaua, în lucrările sale, a fost botanistul Conrad Gesner, vorbind despre ea sub numele de Tulipa turcarum (1561).
În 1753, botanistul Linné a reunit toate formele horticole ale vremii sub numele Tulipa gesneriana, drept omagiu adus savantului care a descris pentru prima dată această floare.
Tulipa gesneriana
In România lalelele au fost aduse din Turcia la începutul stăpânirii otomane, dar apar în documente începând cu anul 1780, fiind menționate ca parte componentă a primelor grădini decorative, printre care și cea a palatului Nicolae Mavrogheni.
Lalelele pot fi folosite în aproape orice tip de amenajare florală, dată fiind diversitatea sortimentului de specii şi de soiuri. Singură sau asociată cu alte flori, laleaua este ideală pentru rondurile de primăvară. In ghivece, înfrumusețează balcoanele prin coloritul lor vesel și divers.
În prezent, un important eveniment dedicat acestor flori este Expoziţia dendro-floricolă internaţională „Simfonia lalelelor”, ajunsă anul acesta (2019) a cea de-a 39-a ediţie, şi organizată, anual, în luna aprilie, la Piteşti. De fapt, povestea lalelelor de la Piteşti începe din toamna anului 1972, când au fost plantaţi primii 3.000 de bulbi, alături de 100 de zambile.
Ideea organizării unei expoziţii intitulate „Simfonia lalelelor” i-a aparţinut inginerului Ilarie Isac, pe atunci directorul Trustului Pomiculturii Mărăcineni-Piteşti, acesta prezentând-o autorităţilor locale în anul 1977. Un an mai târziu, s-a organizat prima ediţie a expoziţiei dendro-floricole. Anul acesta, „Simfonia lalelelor” va fi organizată de către Primăria Piteşti în perioada 22-24 aprilie, chiar de Sfânta Sărbătoare a Floriilor.
Simfonia lalelelor,Pitești 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu