Floriile...de V.Alecsandri (fragment)

Duminica Floriilor (sau Floriile) este o sărbătoare creștină fără dată exactă, comemorată întotdeauna în ultima duminică dinaintea Paștelui. Sărbătoarea comemorează un eveniment menționat de către toate cele patru evanghelii (Marcu, Matei, Luca, Ioan ): intrarea triumfală a lui Iisus în Ierusalim în zilele dinaintea patimilor.

*** 
                      Floriile

                               Iată zile-ncălzitoare
                               După aspre vijelii!
                               Vin Floriile cu soare
                               Şi soarele cu Florii.

                               Primăvara-ncântătoare
                               Scoate iarba pe câmpii,
                               Vin Floriile cu soare
                               Şi soarele cu Florii.

                               Lumea-i toată-n sărbătoare,
                               Ceru-i plin de ciocârlii.
                               Vin Floriile cu soare
                               Şi soarele cu Florii.

                               Păcat, zău, de cine moare
                               Şi ferice de cei vii!
                               Vin Floriile cu soare
                               Şi soarele cu Florii.
                               ........................................

1 martie 2015

Mărțișorul

Motto:
”E primăvară, iarăși primăvară”...

Mărțișorul este un mic obiect de podoabă legat de un șnur împletit dintr-un fir alb și unul roșu, care apare în tradiția românilor și a unor populații învecinate. area valoarea unui talisman menit să îndepărteze răul și să aducă veselie.
Documentar, mărțișorul a fost atestat pentru prima oară într-o lucrare de-a lui Iordache Golescu.
Originile sărbătorii mărțișorului nu sunt cunoscute exact.
Se mai consideră deasemenea că sărbătoarea mărțișorului a apărut pe vremea Imperiului Roman, când Anul Nou,calendaristic și agricol, era sărbătorit în prima zi a primăverii, în luna zeului  Marte. Acesta nu era numai zeul războiului, ci și al fertilității și vegetației.

Un mit povestește cum Soarele a coborât pe Pământ în chip de fată preafrumoasă. Dar un zmeu a furat-o și a închis-o în palatul lui.Fîră flori și cântec de păsărele lumea întreagă s-a cufundat în tristețe.
Văzând ce se întâmplă fără Soare, un tânăr curajos a pornit spre palatul zmeului să elibereze preafrumoasa fată. A căutat palatul un an încheiat, iar când l-a găsit, a chemat zmeul la luptă dreaptă. Tânărul a învins creatura și a eliberat fata. Aceasta s-a ridicat înapoi pe Cer și iarăși a luminat întregul pământ. A venit primăvara, oamenii și-au recăpătat veselia, dar tânărul luptător zăcea în palatul zmeului după luptele grele pe care le avuse. Sângele cald i s-a scurs pe zăpadă, până când l-a lăsat pe tânăr fără suflare. În locurile în care zăpada s-a topit, au răsărit ghiocei — vestitori ai primăverii. Se zice că de atunci lumea cinstește memoria tânărului curajos legând cu o ață două flori: una albă, alta roșie. Culoarea roșie simbolizează dragostea pentru frumos și amintește de curajul tânărului, iar cea albă simbolizează ghioceul, prima floare a primăverii.

Cascade

Galerie foto

Cascada este o cădere de apă  sub un unghi de peste 45°, situată în general pe traseul unei ape curgătoare.
Fenomenul are următoarele caracteristici:

1. în decursul căderii se produce o ceață, un amestec de apă pulverizată și aer;
2. cascada este însoțită de vuietul caracteristic produs de căderea apei;
3. regiunea are un microclimat specific determinat de cascadă.

Intensitatea acestor fenomene este determinată de înălțimea, gradul de cădere și debitul cascadei, care prezintă o energie potențială utilizată de hidrocentrale
Cascadele, prin frumusețea lor, pot constitui și puncte de atracție turistică în cadrul regiunii în care se situează. Astfel, unele cascade au primit denumiri proprii și sunt însemnate pe hărțile turistice.
Din punct geologic cascadele — prin căderea apei — modifică din punct de vedere geomorfologic regiunea exercitând o acțiune de eroziune, formându-se astfel cavități în rocile din albia râului De asemenea, prin frecare se produce și fenomenul de ionizare  aerului.
( WIâikipedia)
Câteva cascade  spectaculoase :

 Cascada Iguazu - Argentina

Cascada Bigar -jud.Caraș- Severin -România

Cascada Victoria- Africa(la granița dintre Zambia  și Zimbawue)


Cascada Angel

Cascada Niagara

Cascada Yosemite- California

Cascada Ouzod - Maroc-

Iarna frumoasă ( II )

Motto:

Din cer petale prind să cadă
pe arbori, pe case, pe stradă...
Ce uimitoare și stranii sunt clipele
când îngerii-își scură aripile!

Catren de iarnă
(Janina Ivănescu)

Iarna frumoasă cu animale

Iarna frumoasă ( I )

Motto:

Sunt pictori, în cer, care lasă
Culorile lor să mai cadă
Pe-aci, pe pământ, pe acasă,
Şi asta se cheamă zăpadă

                       Sub bârne albastre-celeste
                       Lumina privirii tresare,
                       Când strigătul nostru mai este
                       Zidit într-o sfântă ninsoare.

(Versuri de Adrian Păunescu)

Iarna frumoasă cu păsărele

Uimitoarele bufnițe ( III )

MOTTO
 ” Această pasăre de noapte trăieşte periculos, petrece intens şi ştie să dea din coadă.”( anonim )

Bufnițele au fost venerate, disprețuite, iubite, condamnate, învestite cu înțelepciunea ancestrală sau cu vrãjile cele mai periculoase. Aceste păsări de noapte apar adesea în filmele de groază , fiind asociate cu întunericul, fantomele, vrăjitoarele, casele sau pădurile bântuite, ruinele.
Iata cateva credințe populare legate de bufnițe și  cucuvele:

Tipătul cucuvelei din vremea de iarna prevesteste sosirea unei furtuni.Românii cred că aceaste păsări, în funcție de țipătul lor, prevestesc moartea, nașterea unui copil sau sosirea unui pețitor.

In Roma antică, bufnitele erau detestate întrucât se credea că sunt vestitoare ale mortii.Vrajitoarele din Roma antică utilizau penele de cucuvele pentru prepararea unor magice poțiuni. (Acestă credință apare în piesa lui Shakespeare ”Macbeth”). In Grecia  mai exista superstitia că un copil căruia i se dădea un ou de bufnită avea să devină la maturitate un bețivan.



Pe de altă parte, grecii antici le apreciau ca semne bune. O cucuvea zburând deasupra unei armate grecesti la începutul unei bătălii prezicea victoria. In Anglia, se zicea ca cine avea proasta inspiratie de a se uita în cuibul unei cucuvele urma sa sufere de o groaznica depresie tot restul vietii sale. Tot în Grecia exista superstitia ca un copil caruia i se dădea un ou de bufniță avea să devină la  maturitate un bețivan.
La Atena era considerată simbolul înțelepciunii, a stiinței de carte, activității creative.

În multe culturi culturi din lume există credinta că aduc noroc. Intr-o legendă din Afganistan se spune ca această pasăre a dăruit oamenilor din vechime cremenea si amnarul, dandu-le astfel posibilitatea de face focul. In schimb, oamenii i-au dat în dar penele.

Aborigenii din Australia cred că bufnițele sunt de fapt spiritele femeilor, fiind văzute din această pricina drept sacre, în timp ce în Britania erau un semn bun, mai ales ca puteau prezice dacă urma să fie vreme bună în decursul unei plănuite călătorii.
În folclorul Indian, bufnițele simbolizeazã istețimea şi generozitatea, având totodatã şi importante puteri profetice. Ideea apare şi la Esop, precum şi în multe mituri greceşti.

Uimitoarele bufnițe ( II )

MOTTO: Bufnița nu-și lasă ruinele pentru o grădină de trandafiri. (proverb turcesc)
 

Mica bufniţă se simţea foarte bine în palma lui Harry şi îl ciupise uşor de deget, pentru a-i arăta – într-un mod cam ciudat, ce-i drept – dragostea ei.”(J.K. Rowling în Harry Potter – Prizonier la Azkaban)

 Nocturnas Athenas afferre”(lat)
”A aduce bufnițe la Atena” este un  proverb din  Grecia Antică care semnifică a face ceva inutil, absurd, a pierde timpul, a face o acțiune fără sens.
Bufnițele care ședeau pe grinzile vechiului Parthenon, care a fost ars de Xeres I, erau simbolul orașului Atena și al zeiței Atena, zeița întelepciunii, cea născută din capul lui Zeus.
Bufnița era reprezentată pe monedele ateniene din argint. Și, pentru că grecii extrăgeau singuri argintul și băteau monedă, ”a aduce bufnițe la Atena” (fie păsări, fie monede) era  o acțiune inutilă.

Bufnița a devenit simbolul înțelepciunii, deoarece zeița Atena era protectoarea artelor frumoase, a literaturii , a mesteșugurilor și a agriculturii, a tot ce insemna activitate legată de minte și pricepere.In prezent efigia vechii monede ateniene se regăseste pe mineda euro grecească. In școli,în universități, bufnița, ca simbol al învățăturii, al activității intelectuale, face parte din heraldica acestora.

Facultatea de Filosofie şi Știinţe Social-Politice alături de celalte facultăţi reprezintă inima Universităţii. Dincolo de apartenenţa la acelaşi întreg, Facultatea de Filosofie şi Știinţe Social-Politice are o identitate distinctă. Acest aspect s-a dorit a fi reliefat prin elaborarea stemei facultăţii în anul 2009.
Stema conţine un element heraldic definitoriu (bufniţa) şi stema Universităţii.