Veverițele sunt mici mamifere care fac parte din familia Sciuridae.
Această familie numără peste 100 de specii de rozătoare, native tuturor continentelor cu excepția Antarcticii si Australiei, însă pentru majoritatea oamenilor denumirea de veveriță” se referă strict la cele 122 de specii care trăiesc în copaci.
Cel mai cunoscut gen al veverițelor se numește Sciurus, care include veverița gri nativă în America de Nord (cea mai răspândită rasă) și veverița roșcată nativă în Eurasia (veverița care se întâlnește în România)
Totuși, se poate spune că ele sunt înrudite cu mai multe rozătoare, cum ar fi marmotinii, veverițele zburătoare, marmotele, etc., datorită numeroaselor caracteristici ce le sunt comune. Ceea ce le diferențiază este în principal mediul de viață.
Spre deosebire de alte specii cu care se aseamănă și care trăiesc în vizuini sau ascunse între pietre, veverițele își petrec majoritatea timpului în copaci.
Trăiesc în păduri de conifere și foioase, fiind active în tot timpul anului.
Nu intră iarna în hibernare, ci doar se retrag in scorburi pentru a se proteja de frig și de numeroși prădători. Sunt experte în arta cățăratului și a salturilor acrobatice.
Cea mai mică veveriță măsoară numai 7cm (capul și corpul, coada măsurând încă pe atât. Este denumită ” pigmeul african” și trăiește in Africa, mai exact în sud-estul Nigeriei, în Camerun și Gabon). Cea mai mare poate ajunge pana la 90cm (veverița gigantică indiană, care trăiește în sud-estul Asiei).
Veverițele nu transmit niciun fel de boli, însă pot fi considerate incomode din cauza tendinței lor de a ronțăi numeroase obiecte, fie ele comestibile sau nu, precum și din cauza curiozității și insistentei lor pentru a găsi mâncare sau loc pentru a-și construi adăpostul.
Pot roade atât plastic cât și metal pentru a ajunge la mâncare,
